ANANAS CARAMELIZAT CU SOS DE IAURT

Ingrediente :

 1 ananas,curatat si scos mijlocul lemnos
100 g zahar brun

Ingrediente pentru sos :

200 g iaurt natur
2 linguri zahar brun
1 lingura amaretto
2 linguri de suc de lamaie
1/2 plic zahar vanilat

    Modul de preparare:
Ananasul se taie feli de cca 1 cm grosime.1/4 zahar pe pune in tigaie  la caramelizat cand este de culoare maroniu se pune cateva de feli de ananas,la foc mijociu,se scot,se mai pune zahar si se procedeaza la fel ca in prima faza pana terminam tot ananasul.Ananasul gata gatit il lasam intr-o cutie de plastic cu capac,asa el isi lasa propiul suc.
    Modul de preparare sos:
Toate ingredientele pentru sos se maesteca pana la topirea zaharului si se mai adauga sosul de la ananas.
   Se serveste ca in foto.

ESTE UN DELICIU!
Pofta buna !!!

BRIOSE DE CIOCOLATA

Ingrediente :

3 ouă

150 zahăr
150 g ciocolată
3 linguri cacao
100 ml ulei
350 ml lapte
250 - 300 g făină
1 linguriţă praf de copt
o tabletă de ciocolată ȋn bucăţele

Modul de preparare :

  Într-un vas, radem cele 150 g de ciocolată, adăugăm zahărul, cacaoa, făina şi praful de copt şi le amestecăm cu o lingură. Separat, se mixează ouăle şi se adaugă puţin câte puţin uleiul. La final, turnăm laptele  şi amestecăm bine.

  Turnăm amestecul de ciocolată peste cel de ouă şi mixăm la viteză mică până se omogenizează complet. Apoi  e momentul  ȋn care adăugăm fulgii de ciocolată şi amestecăm uşor cu o lingură.
  Intr-o tava de briose pune  hartie de briose si umplem formele trei sferturi cu aluat şi introducem tava in cuptorul incins pentru 30 -40 minute.

  Sirop de portocale caramelizat.
  Intr-o cratita caramelizam 50 g zahar dupa care adugam o portocala curatata si taiata cubulete.Amestecam si lasam sub capac la foc mic pentru 5 minute.acesata compozitie o strecuram prin strecuratoare si cu sosul obtinut insiropam briosele.
  Briosele astfel insiropate au o aroma extraordinara care au un simt pentru adevaratele papile gustative.

 

POFTA BUNA !!!

MASURI IN BUCATARIE INTERNATIONALE

INFORMATIE PENTRU VOI

1/4 cup butter(unt) = 57g 1/3cup of butter=76g 1/2cup of butter=113g fulgi de Nuca de cocos 1/8 cup = 10 grams 1/4 cup = 20 grams 1/3 cup = 25 grams 3/8 cup = 30 grams 1/2 cup = 40 grams 5/8 cup = 45 grams 2/3 cup = 50 grams 3/4 cup = 60 grams 7/8 cup = 65 grams 1 cup = 75 grams Zahar Brun 1/8 cup = 25 grams 1/4 cup = 50 grams 1/3 cup = 65 grams 3/8 cup = 75 grams 1/2 cup = 100 grams 5/8 cup = 125 grams 2/3 cup = 135 grams 3/4 cup = 150 grams 7/8 cup = 175 grams 1 cup = 200 grams Zahar Alb 1/8 cup = 30 grams 1/4 cup = 55 grams 1/3 cup = 75 grams 3/8 cup = 85 grams 1/2 cup = 115 grams 5/8 cup = 140 grams 2/3 cup = 150 grams 3/4 cup = 170 grams 7/8 cup = 200 grams 1 cup = 225 grams Unt sau Margarina 1/8 cup = 30 grams 1/4 cup = 55 grams 1/3 cup = 75 grams 3/8 cup = 85 grams 1/2 cup = 115 grams 5/8 cup = 140 grams 2/3 cup = 150 grams 3/4 cup = 170 grams 7/8 cup = 200 grams 1 cup = 225 grams Nuca de cocos rasa 1/8 cup = 10 grams 1/4 cup = 25 grams 1/3 cup = 35 grams 3/8 cup = 40 grams 1/2 cup = 50 grams 5/8 cup = 60 grams 2/3 cup = 65 grams 3/4 cup = 75 grams 7/8 cup = 85 grams 1 cup = 100 grams Faina pentru prajituri 1/8 cup = 10 grams 1/4 cup = 20 grams 1/3 cup = 25 grams 3/8 cup = 30 grams 1/2 cup = 50 grams 5/8 cup = 60 grams 2/3 cup = 65 grams 3/4 cup = 70 grams 7/8 cup = 85 grams 1 cup = 95 grams Migdale 1/8 cup = 20 grams 1/4 cup = 40 grams 1/3 cup = 55 grams 3/8 cup = 65 grams 1/2 cup = 85 grams 5/8 cup = 105 grams 2/3 cup = 110 grams 3/4 cup = 130 grams 7/8 cup = 150 grams 1 cup = 170 grams Cacao 1/8 cup = 15 grams 1/4 cup = 30 grams 1/3 cup = 40 grams 3/8 cup = 45 grams 1/2 cup = 60 grams 5/8 cup = 70 grams 2/3 cup = 75 grams 3/4 cup = 85 grams 7/8 cup = 100 grams 1 cup = 125 grams Migdale feliute subtiri 1/8 cup = 10 grams 1/4 cup = 20 grams 1/3 cup = 25 grams 3/8 cup = 30 grams 1/2 cup = 40 grams 5/8 cup = 50 grams 2/3 cup = 55 grams 3/4 cup = 60 grams 7/8 cup = 70 grams 1 cup = 80 grams Masura lichidelor(teaspoon=lingurita de ceai,tablespoons=lingura de supa) 1/4 teaspoon=1.25ml 1/2 teaspoon=2.5ml 3/4 teaspoon=3.75ml 1 teaspoon=5.0ml 1 1/4 teaspoons=6.25ml 1 1/2 teaspoons=7.5ml 1 3/4 teaspoons=8.75ml 2 teaspoons=10ml 1 tablespoon=15ml 2 tablespoons=30ml 1/4 cup=0.061 l 1/2 cup=0.121 l 3/4 cup=0.181 l 1 cup=0.241 l 1 1/4 cups=0.31 l 1 1/2 cups=0.361 l 2 cups=0.481 l 2 1/2 cups=0.61 l 3 cups=0.721 l 3 1/2 cups=0.841 l 4 cups=0.961 l 4 1/2 cups=1.08 l 5 cups=1.21 l 5 1/2 cups=1.321

 

3/4 dintr-o fractie inseamna ca sunt trei sferturi dintr-un intreg.ex:trei bucati dintr-un cerc de patru bucati, adica 3 sferturi.plzz o funda ca sunt nou.

Fractia este 4/4=intregul 4/4-3/4=1/4

TORT TIRAMISU ( reteta originala )

Ingrediente :

500 g marscapone
100 g zahar pudra
4 galbenusuri
200 g frisca lichida ( nu dulce )
400 g piscoturi
300 ml espresso
2 linguri amaretto
cacao pentru pudrat

Modul de preparare :

  Marscaponele si zaharul se bate cu mixerul,cca 3 minute,apoi se aduga cate un galbenus pana se incorporeaza bine.Continuta sa bateti crema pana se intareste.Frisca batuta se adauga in crema si se mai bate pana se amseteca bine cele doua compoziti.
  Piscoturile se dau usor prin cafeaua amestecata cu amaretto.Pe un platou se pune cercul de la o tava de tort.asezati piscoturile pe platou si pe pereti cercului,puneti o parte din,1/2 crema,inca un rand de piscoturi si restul de crema.Ornati dupa ideea voastra si pe final pudrati cu cacao.
  Este simpul,are un gust perfect.Citez o prietena:"prea italian"

Cateva modele din munca mea.

 

 

 

Foarte important !!!

 

Ai consumat-o de zeci de ori dizolvata in lapte, presarata peste prajituri, adaugata in compozitii de dulciuri, dar cu siguranta nu stiai cat de multe beneficii are pentru sanatate. Vorbim despre pudra de cacao, un ingredient minune pentru mentinerea sanatatii corpului.

Dragii meu vizitatori am fost super socata cand am contastat ca pe internet reteta de tiramisu este in diverse modele dar nu originala.Aceasta reteta este atat de "simpla " atat de " italiana" 

 POFTA BUNA !

SUFLEU DE DOVLECEI CU PASTE

          Ingrediente : ( pt. cca 4 porti )

350 g paste penne
1 dovlecel
2 rosi
2 catei de usturoi
300 grame urda ( sau ricotta )
300 ml smantana
300 ml lapte
4 oua
150 grame cascaval ras
sare si piper
busuioc pentru ornat

           Modul de preparare :
  Pastele se pregatesc conform indicatiilor de pe ambalaj,aldente.
  Atentie ! Pastele fainoase nu se clatesc cu apa rece niciodata.
  Dovleceii si rosiile se curata ,se taie felii  groase  de cca 1/2 cm.Se toaca usturoiul.Se amesteca urda ( ricotta ) cu smantana,laptele,ouale,sare si piper.se adauga usturoiul.Se incinge cuptorul la 200 grade C,sau il incalziti cu 10 minute inainte de a face urmatoarea miscare .
  Se amesteca pastele cu feliile  de rosi si de dovlecei,se aseaza intr-o forma unsa si se toarna compozitia de oua dupa care presarati cascavalul ras.se coace la cuptor 30 -45 minute.
  Se presara busuioc si se serveste calda.Este la fel de gustoasa si rece.

POFTA BUNA !

CLATITE CU BRANZA DE VACI SI SOS DE VANILE LA CUPTOR

Ingrediente:

500 g faina

2 oua
un praf sare
un varf de cutit bicarbonat
3 zahar vanilat
lapte cat cuprinde

 Crema de branza

 Ingrediente :

500 g branza de vaci
200 g zahar
coaja de la o lamiae
scucul de la o jumatate de lamiae
100 g stafide ( tinute cca 4 ore cu apa calduta si 2 linguri de whsky sau coniac)

 

Mod de preparare
Intr-o cratita se pune faina,ouale,sare,bicarbonatul  si vanilia se amesteca un pic dupa care puneti lapte ,putin cate putin pana ajunge la densitatea corespunzatoare (nici  gros nici subire ).

 

Crema de barinza:
Se amesteca toate ingredientele pana la topirea zaharului.

Se fac clatitele dupa care se umplu cu branza si se impaceteaza  ca un pacetel.Se pun intrun vas termorezistent sau de ceramica,se pune sos de avnilie ( Sos vanile la eticheta “sosuri dulci”)

Se dau la cuptorul incins pana se rumenesc putin deasupra.

INFORMATIE !!!

Daca va plac clatitele cu branza sarata sau cu cascaval nu puneti in aluat vanile.

 

Nota.

   Coaceti clatitele cu un pic de ulei.Nu se usuc si sunt mult mai gustoase.Daca stiti sa mancati zi de zi nu o sa aveti probleme de la grasimi.

  Am avut placerea sa vad pe mai multe pagini de bucatarie retete de clatite foarte sofisticate incepand asa " puneti faina intr-un vas si faceti gaura la mijloc,in gaura puneti ouale,sarea uleiul "etc...este de rasul curci.

 

Acest desert este adorat de foarte multi prieteni de ai mei .

 

 

Condimente si medicina "cimbru si cimbrisorul"

CIMBRU SI CIMBRISORUL

 

Cimbrul s-a nascut, spune legenda, din lacrimile pricinuite Elenei din Troia de dezastrele aduse de frumusetea ei trufasa. in tarile anglo-saxone, se pretinde ca zinele adora aceasta planta aromatica. in orice caz ea este apreciata din cele mai vechi timpuri. Grecii si romanii o ardeau in cursul ceremoniilor rituale. Cimbrul (Thymus vulgaris ) si cimbrisorul (Thymus serpyllum) sint varianta cultivata, respectiv cea salbatica, a uneia si aceleiasi specii vegetale, avind in linii mari aceleasi proprietati.

Teofrast si Dioscoride considerau cimbrul ca fiind tonic si antispasmodic pentru caile digestive. Pentru Pliniu, acesta era un antidot impotriva muscaturilor de sarpe si a „otravii pricinuite de creaturile marine", precum si im remediul impotriva durerilor de cap.
„Inamic al toxinei" pentru medicul Trousseau (secolul al XlX-lea), cimbrul ramine si astazi panaceul farmaciilor familiale din Provence si Languedoc.

Ce parti se folosesc din cimbru si cimbrisor:
Din cimbru si cimbrisor se folosesc virfurile florale sau intreaga planta (pentru baile aromatice). Se recolteaza din aprilie pina la sfirsitul verii. Cimbrul si cimbrisorul se pastreaza foarte bine uscate.

Cum se utilizeaza cimbrul si cimbrisorul?
Infuzie de cimbrisor sau cimbru : se fierb doua-trei linguri intr-un litru de apa. Se lasa sa infuzeze timp de zece minute.
Decoct de cimbru si cimbrisor: doua, trei linguri la un litru de apa; asteptati pina fierbe, apoi lasati sa infuzeze timp de zece minute.

La ce se folosesc cimbrul si cimbrisorul?
Ambele plante sunt excelente in cazul afectiunilor respiratorii. Cimbrul si cimbrisorul contin fenoli antiseptici, datorita carora se constituie in remediile ideale contra afectiunilor sezoniere. Parfumul lor desfunda nasul celor bolnavi de guturai si calmeaza sinuzitele: faceti inhalatii (infuzie concentrata: o mina la un litru).
Ceaiurile de plante calmeaza durerile de git si se pot folosi in gargare in caz de angina.
Aceste plante poseda si o actiune antitusiva utila in timpul unei bronsite sau pentru astmatici. Pentru un efect maxim, preparati un decoct foarte concentrat de cimbru (cinci maini la un litru de apa), apoi adaugati 250 de grame de miere si degustati acest sirop expectorant natural cu lingurita (trei, pina la sase lingurite pe zi, in functie de necesitati). Completati acest tratament cu bai de iarna antibronsitice cu infuzie de cimbru.

Cimbrul si cimbrisorul au efect tonic
Aceste doua plante medicinale ajuta la combaterea oboselii si scurteaza convalescenta. Beti-le si pentru a va intari sistemul imunitar in perioadele bolii. Cimbrul si cimbrisorul au si proprietati antivirale verifícate in prevenirea recidivelor de herpes si zona zoster.
In sfirsit, se pare ca o actiune benefica a ceaiurilor de cimbru sau cimbrisor este exercitata si asupra creierului persoanelor in virsta care le beau cu regularitate. Faceti si bai fortifiante, in care adaugati trei litri de infuzie sau decoct de cimbrisor.

Cimbrul si cimbrisorul au efect asupra digestiei
Ceaiurile de cimbru si de cimbrisor favorizeaza incontestabil digestia. Prin actiunea lor antispasmodica (datorata timolului), ele calmeaza contractiile nervoase ale stomacului. Luate dupa mese (sub forma de decoct sau de infuzie), ele previn si fermentatiile intestinale si flatulentele. In fine, infuzia de cimbrisor trateaza constipatia. Pentru stimularea functiilor gastrice, beti aceste ceaiuri intre mese.
Retineti ca aceste doua plante au un efect depurativ asupra ficatului, permitind limitarea neplacerilor unei mahmureli. Se recomanda o ceasca de infuzie de cimbru si cimbrisor bauta inainte de culcare avea darul de a alunga cosmarurile

Cimbrul si cimbrisorul regleaza ciclul menstrual
 Se recomanda in acest caz o cura de fond cu doua cesti pe zi, in timpul ultimei saptamini a ciclului.
Pentru uz extern. Daca suferiti de artrita, aplicati comprese cu infuzie de cimbrisor (o mina la un litru de apa) pe articulatiile dureroase

BUSUIOCUL medicament miraculos

Leacuri din busuioc

Originar din India şi preţuit de mai toate popoarele europene, busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă "de suflet", care, pe lîngă faptul că aduce noroc, aduce şi sănătate. Busuiocul este bun "pentru cei mîhniţi şi pentru cei cu inima grea", fiind un foarte bun calmant, tonifiant şi reconfortant al nervilor. Are acţiune antibiotică, antimicrobiană, antitusivă şi expectorantă. Acţionează ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal şi renal. Este antifungic şi febrifug. • Infuzie din 1 lingură busuioc, uscat şi mărunţit, la 200 ml apă clocotită; se acoperă vasul şi se lasă să infuzeze 10 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri călduţe pe zi, prin înghiţituri rare, după mesele principale, obligatoriu un ceai seara, la culcare. Are efecte în disfuncţii stomacale, gastrite, insomnii, iritabilitate, nervozitate, migrene, angină pectorală, în colite de fermentaţie, diaree, colici intestinali şi balonări. Combate greaţa şi senzaţia de vomă. Stimulează pofta de mîncare, combate astenia şi scade febra. Ceaiul de busuioc este un foarte bun energizant. Ajută la combaterea bronşitei, gripei, durerilor articulare, insuficienţei circulatorii, a reumatismului şi la desfundarea mucoasei nazale. • Decoct concentrat dintr-un pumn de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă rece; se fierbe 2 minute, se infuzează încă 5 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri pe zi, ca stimulent al secreţiei glandelor mamare la femeile care alăptează. Se mai poate folosi ca apă de gură sau pentru gargarisme contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angine şi toxidermie buloasă post-medicamentoasă. • Decoct din seminţe de busuioc, o lingură la 500 ml apă rece; se fierbe 5 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea toată cantitatea în cursul zilei. Fiind un mucilagiu emolient, se utilizează pentru a combate unele boli reno-genitale (nefrite, blenoragie, leucoree, catare urinare). • Sirop de busuioc, din 75 g părţi aeriene la 1 litru de apă. Are aromă suavă şi a fost recomandat încă din antichitate, de către Plinius cel Bătrîn, pentru efectele favorabile asupra tubului digestiv, fiind un bun dezinfectant la nivelul intestinelor. • Sucul din busuioc proaspăt se picură în urechi pentru a combate congestionarea internă sau se aplică pe leziunile verucoase (negi, papiloame), repetînd tratamentul pînă la dispariţia lor.  -Macerat la rece obţinut prin ţinerea a 4-8 linguriţe de busuioc în apă, vreme de 8 ore, urmată de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinţă dimineaţa. Acest remediu este considerat un adevărat elixir al tinereţii, recomandat în cazurile de îmbătrînire prematură, în tulburări de menopauză, andropauză, sterilitate masculină şi feminină, frigiditate. Încă nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert că, atît la femei, cît şi la bărbaţi, este un regenerator rapid, oprind procesele de uzură din organism. • Esenţă de busuioc, luată cîte 5-6 picături adăugate în lapte, ceai sau puse pe o bucată de zahăr cubic, avînd rol contra spasmelor gastrice, dureri de cap de origine atonă digestivă şi contra nevrozelor atonice. • Alifie de busuioc, din 20 g plantă uscată şi măcinată fin, amestecată cu 30 de g ceară albă, 30 g seu de oaie, 30 g terebentină, 60 g colofoniu şi 90 g untură de porc. Se pun la foc slab pînă se topesc şi se amestecă pînă la răcirea unguentului, după care se toarnă în cutii de plastic. Se foloseşte la tratarea rănilor cu puroi, buzelor crăpate, călcîie crăpate, sfîrcul sînilor crăpat, scabie, ulceraţii infectate şi cheratodermii palmo-plantare (îngroşarea pielii pe palme şi tălpi). • Cataplasmele din frunze proaspete, zdrobite, aplicate pe răni deschise, ulceraţii cronice, leziuni infectate, favorizînd vindecarea lor. Cu frunze proaspete se mai pot freca locurile înţepate de insecte (albine, viespi, ţînţari), reducînd mîncărimea pielii şi prevenind infecţiile provocate prin scărpinat. Se aplică pe frunte, în cazul durerilor de cap. Prof. dr. Constantin Milică

SECRETE DIN BUCATARIE ,un ajutor necontenit

Diferite sfaturi
Toate păsările, cu excepţia puiului mic, se taie cu o zi sau două înainte de a fi pregătite şi se ţin la rece ca să fie mai fragede. Pasărea tăiată se curăţă de pene şi se pîrleşte la spirt, se scot intestinele şi măruntaiele, se îndepărtează guşa şi partea pe unde trece intestinul gros. Se spală în cîteva ape, ţinîndu-se apoi într-un vas mare cu apă rece timp de o oră. Pasărea nu se va pîrli niciodată la foc obişnuit sau la foc de hîrtie, deoarece se înnegreşte. Dacă totuşi nu există posibilitatea de a fi pîrlită la foc de spirt, negreala se depărtează frecînd pasărea cu o mînă de mălai şi spălînd-o bine.
Mîncările de pasăre se pot pregăti cu unt, untură sau cu ulei, după dorinţă şi posibilitate. Totuşi, mîncarea de găină,pui etc., este mult mai gustoasă dacă se prepară numai cu unt.
O supă limpede şi gustoasă se obţine punînd carnea la fiert în apă rece. Se spumează bine şi numai după aceea se adaugă zarzavatul. Sarea se pune după ce supa a fiert o oră.
Ficatul nu se sărează nici la fript nici la fiert, deoarece se întăreşte. Sarea se pune după ce este gata fript sau fiert.
Rumenitul frumos al cărnii, peştelui, cartofilor, se obţine dacă le ştergem înainte de a le pune la prăjit cu un ştergar curat şi uscat.
Pireul de cartofi se obţine bun, dacă se fierb cartofii curăţaţi de coajă şi apoi striviţi cu presa pentru cartofi, care se găseşte în magazinele cu articole de menaj. Cartofii daţi prin maşina de carne se închid la culoare şi totodată
capătă alt gust.
Legumele se fierb la foc mai iute. Apă se pune atît cît să le acopere şi puţin sărată, ca să-şi păstreze culoarea. Se recomandă a fi servite crude (salată verde, ridichi, varză albă, ceapă morcovi) cel puţin o dată pe zi.
Roşiile se curăţă de pieliţă uşor dacă le introducem în apă clocotită pentru o jumătate de minut. Se scot repede cu lingura de spumă şi se curăţă.
Castanele se fierb şi se curăţă uşor procedînd astfel: se crestează castanele cu un cuţitaş bine ascuţit, se pun la fiert în apă rece şi se lasă să clocotească cîteva minute. Se ia cratiţa de pe foc şi se lasă castanele în apă, luînd numai cîte una pentru a-i îndepărta coaja şi pieliţa. În acest timp cratiţa se ţine pe marginea maşinii ca să nu se răcească castanele.
Pireul de castane, mere coapte etc. se obţine trecînd prin sită castanele, merele etc. cît sînt calde.
Laptele nefiert, în compoziţiile cu ou, se taie. În toate reţetele ce vor urma se întrebuinţează numai lapte fiert.
  La preparatele cu drojdie, iarna se pune drojdia în cantitate dublă. Ca să crească drojdia bine şi repede, amestecăm drojdia cu o linguriţă de zahăr pînă ce devine lichidă ca o smîntînă, lăsăm 10 min. apoi preparăm maiaua.
Mărul. Cînd mărul trebuie curăţat de coajă şi sîmburi, se scot întîi sîmburii şi căsuţa, apoi se curăţă de coajă. Procedînd altfel, mărul se poate sfărîma.
Făina care se întrebuinţează la prepararea prăjiturilor, cozonacilor, tortelor, trebuie să fie de calitate bună, proaspăt cernută şi uscată.
Ouăle, indiferent pentru ce sunt întrebuinţate, trebuie să fie proaspete, şi mai cu seamă cînd este nevoie de spumă de albuşuri. Ouăle de raţă nu se întrebuinţează la cozonaci, prăjituri, torte etc. Albuşul lor este greu şi gras şi niciodată nu se obţine spumă din el. Ouăle cu coaja crăpată se pot
fierbe în apă foarte bine sărată.
Bicarbonatul, care se întrebuinţează la prepararea dulciurilor, se dizolvă într-o linguriţă de zeamă de lămîie sau, în lipsa acesteia, într-o linguriţă de apă cu un pic de sare de lămîie. Procedînd astfel evităm ca mirosul de bicarbonat să se facă simţit. Este contraindicat ca mijloc de grăbire pentru
fierberea cărnii, deoarece distruge vitaminele.
Zahărul pentru prepararea torturilor, cozonacilor, prăjiturilor, cremelor etc. este bine să fie pudră sau zahăr pisat şi cernut printr-o sită foarte deasă.
Untul, indiferent pentru ce se întrebuinţează, trebuie să fie de calitate bună, proaspăt şi fără zer.
Cînd trebuie să fie frecat spumă, se tai untul în bucăţi mai mici, se pun într-un castron, iar castronul se introduce cîteva minute într-un vas cu apă caldă ca să se înmoaie.
Apoi se ia la frecaUntul colorat se prepară astfel: unt verde–o mînă de spanac opărit se dă prin sită, se pune într-o bucată de tifon şi se stoarce. Cu zeama obţinută frecăm untul; unt roz– o bucăţică de sfeclă se rade pe răzătoare măruntă, se stoarce prin tifon, iat zeama se freacă cu untul; untul galben se obţine ca şi untul roz, înlocuind sfecla cu morcov; unt negru
–dăm prin sită cîteva măsline rupte bucăţi şi apoi frecăm cu unt.
Mirodeniile care se întrebuinţează la prăjituri, cozonaci,torte, îngheţate, creme jeleuri sunt: vanilia, coaja de lămîie,coaja de portocală, vanilina, scorţişoara, cuişoarele, nucşoara,anasonul, romul. Mirodeniile pentru cărnuri sunt: coriandrul,ienibaharul, foaia de dafin, chimionul, piperul, cimbrul şi usturoiul.
Lămîia, înainte de a fi tăiată felii pentru ceai, se opăreşte pentru a fi mai aromată.
Pătrunjelul pentru supă nu se toacă, ci se taie foarte subţire.
Pătrunjelul şi mărarul verde se recomandă să fie folosite la garnisitul mîncărilor. În afară de înfrumuseţare, îmbogăţim mîncarea cu vitamine.
Apa de var se obţine stingînd ½ kg de var într-un vas curat cu 5 l apă. Se lasă pînă a doua zi. Varul se depune la fundul vasului, iar apa limpede, care se numeşte apa de var, se scurge încet în alt vas şi se întrebuinţează după
nevoie.
Spanacul, ca să-şi păstreze culoarean naturală verde, trebuie pus la fiert cu o cantitate mare de apă foarte fierbinte şi fiert descoperit.
Păstrarea lămîilor. Se pot păstra timp mai îndelungat proaspete dacă le aşezăm într-un borcan de sticlă sau de pămînt şi punem peste un rînd de lămîi un strat de nisip bine cernut prin sită şi uscat. Procedăm astfel pînă se umple borcanul, se leagă cu hîrtie celofan şi se păstrează la loc uscat şi rece.
Păstrarea pîinii proaspete. Se aşază pîinea într-o cutie de tablă cu capac care se închide bine, sau într-un vas mare de lut, acoperit cu un capac sau cu o farfurie.
Fursecurile şi uscăţelele, ca să fie mereu crocante, se păstrează într-o cutie de tablă cu capac, sau într-un borcan de sticlă bine legat cu celofan.

Cum trebuie servite şi prezentate bucatele

Nu este suficient ca o mîncare să fie curat şi gustos preparată.

Ea trebuie servită şi prezentată cît mai frumos.
Niciodată nu se va aduce la masă mîncarea în cratiţe sau
în oale. Supele şi ciorbele se pun în castroane, iar mîncările
şi fripturile, în farfurii întinse, platouri etc.
Masa pe care se mănîncă trebuie să fie acoperită cu o faţă
de masă albă sau chiar colorată, însă întotdeauna perfect
curată. Este foarte plăcut să vedem în mijlocul mesei un
vas, cît de mic, cu flori.
Pentru fiecare persoană trebuie aşezate atîtea farfurii,
cîte feluri de mîncare servim. Este neplăcut să mănînci mai multe
feluri de mîncare din aceeaşi farfurie. Fiecare persoană trebuie să aibă
aşezate în stînga furculiţa, în dreapta lingura şi cuţitul, înaintea
farfuriilor linguriţa de desert şi paharul. Nu trebuie să lipsească
şerveţelul de pînză sau de hîrtie. Ele se aşază pe farfurii.
Solniţa cu sare va fi controlată la fiecare masă, să fie plină şi
netezită.
La masă trebuie să se mai pună o cană cu apă proaspătă, un coşuleţ
cu pîine tăiată felii nu prea groase şi 2–3 linguri pentru servit.
Înainte de a servi masa, gospodina trebuie să controleze
dacă nu lipseşte nimic din cele necesare, căci este foarte
neplăcut să se ridice în timpul mesei pentru a le aduce.
După cum s-a mai spus, servirea mîncărilor în cratiţe este
nepermisă. Fripturile, rînduite în bucăţi se aşază pe farfurii
întinse şi se garnisesc cu puţină salată verde, sfeclă fiartă
şi tăiată frumos, rotogoale de ou răscopt; dacă avem aspic,
se taie în bucăţele pătrate sau lunguieţe etc.
Dacă la friptură se servesc cartofi prăjiţi, pire sau o garnitură
de legume, se aşază în mijlocul farfuriei bucăţile de
friptură şi de jur împrejur cartofii sau legumele, garnisind
din loc în loc cu puţină salată verde, sfeclă, castraveciori
acri tăiaţi frumos, felioare sau floricele din ridichi de lună
etc. Totdeauna se va găsi la îndemînă ceva colorat care să
dea un aspect frumos şi atrăgător.
Pieptul de curcan se serveşte tăiat felii subţiri, rînduite
pe farfurie şi garnisite cu aspic tăiat, mere coapte etc.
Salata de boeuf se garniseşte cu mazăre verde, pătrunjel
verde, felii de castraveciori acri, gogoşari tăiaţi, măsline,
morcov fiert. Se pot face diferite ornamentaţii.
Răciturile de pasăre şi peşte se garnisesc cu felii de
lămîie.
Farfuria cu răcituri de porc se garniseşte cu castraveciori
acri, gogoşari în oţet sau hrean ras.
Peştele se garniseşte cu felii de lămîie, pătrunjel verde şi
măsline.
Diferite paste (icre bătute, unturi, pateuri etc.) se aşază
pe farfurii sau pe platouri, întinse uniform şi netezite frumos
cu cuţitul. Se fac apoi diferite desene cu ajutorul furculiţei,
cuţitului sau al lingurii. De jur împrejur se pune o
garnitură potrivită pastei: ou, măsline, aspic, salată verde,
ridichi, castraveciori, gogoşari etc.
Ardeii, roşiile, dovleceii şi cartofii umpluţi, după ce se
aşază pe farfurie întinsă, se presară cu puţin mărar şi pătrunjel
verde tocat fin.
Sarmalele cu varză se rînduiesc în mijlocul farfuriei, iar
de jur împrejurul lor se pune varza tocată care a fiert o
dată cu sărmăluţele. Se garnisesc cu felii de roşii.
Torturile se glasează şi se garnisesc cu fructe zaharate,
fructe din dulceaţă scurse bine de sirop, nuci, migdale, alune
pralinate, frişcă etc. Fructele se pot tăia în diferite forme
din care se fac petale de flori şi frunzişoare. Ca să obţinem
felii frumoase de tort, facem o tăietură cu ajutorul unui
pahar în mijlocul tortului, apăsînd bine ca să se taie pînă
la fund. Apoi cu un cuţit bine ascuţit tăiem feliile. Se servesc
cu lopăţica de tort.
Checul se taie în felii de grosimea unui deget şi se aşază
în lungul unui platou, punînd feliile una peste alta, în formă de scară.
Prăjiturile se rînduiesc frumos una lîngă alta pe farfurii.
La o masă aranjată cu puţină atenţie şi cu mîncări garnisite
aspectuos, pofta de mîncare creşte.
La masă se stă drept fără a avea totuşi o atitudine înţepenită
pe scaunul nu prea depărtat de masă. Braţele trebuie
să fie cît mai apropiate de corp, iar mîinile să rămînă liniştite
de o parte şi de alta a farfuriei. Sînt nepermise frămîntarea
cocoloaşelor de pîine, jocul cu tacîmul sau cu şervetul.
Niciodată coatele nu trebuie sprijinite sau întinse pe masă,
iar mîinile aşezate pe genunchi sau în buzunare. Se mănîncă
nici prea repede, nici prea încet şi se mestecă totdeauna cu
gura închisă.
Lingura se ţine în mîna dreaptă, supa sau ciorba se mănîncă
fără a sorbi zgomotos şi fără a umple lingura. Farfuria
nu se apleacă pentru a lua şi ultimul strop de pe fundul
ei. După terminare lingura se aşază în farfurie cu partea
convexă în jos.
Furculiţa se ţine cu mîna dreaptă atunci cînd felurile
servite nu necesită să fie tăiate, în caz contrar se ţine în
mîna stîngă, iar cuţitul în mîna dreaptă.
Bucăţile de carne din mîncări, friptura, şniţelul se taie
fixîndu-le cu furculiţa şi tăind cu cuţitul cîte o bucăţică pe
măsură ce mîncăm. Nu se încarcă furculiţa cu prea multă
mîncare.
Pîrjoalele, rulada de carne, sarmalele, ardeii umpluţi, salata
verde, peştele (atunci cînd nu există tacîm special), legumele
fierte se mănîncă numai cu furculiţa, dacă bucăţile
sînt mari se taie cu muchia furculiţei.
Icrele de peşte, salata de vinete, pateul de ficat nu se
aşază cu furculiţa pe bucăţile de pîine ci se mănîncă luîndu-
le cu vîrful furculiţei.
În general nimic nu se pune cu furculiţa pe pîine iar cuţitul
nu se foloseşte niciodată pentru a-l duce la gură. Brînza
se taie cu cuţitul şi se aşază pe o bucăţică de pîine.
Carnea de pe os (inclusiv cea de pasăre) se desprinde
numai cu ajutorul furculiţei şi al cuţitului; niciodată nu
se pune mîna pe os.
Prăjiturile, plăcintele, gogoşile şi fructele tari se mănîncă
cu cuţitul şi furculiţa de desert, cremele, şarlotele, tortele
cu linguriţa.
Pîinea se rupe cu mîna bucăţică cu bucăţică, nu se muşcă
niciodată din felie (este admis numai în cazul tartinelor), nu
se pun niciodată bucăţele de pîine în ceai, cafea cu lapte,
supă sau direct cu mîna în sosul de mîncare, în cazul din
urmă numai înfigînd-o în furculiţă.
Apa se bea cu sorbituri mici, niciodată dintr-odată pînă
la fund lăsînd capul pe spate şi niciodată cu gura plină.
Ceaiul sau cafeaua cu lapte nu se amestecă zgomotos cu
linguriţa. Zahărul se pune cu linguriţa sau cu cleştele (bucăţile
de zahăr nu se iau niciodată cu mîna). Cînd zahărul
este topit se scoate linguriţa din ceaşcă sau pahar şi se depune
încet pe farfurioară.
În timpul mesei nu trebuie să se audă zgomot de tacîmuri
sau farfurii, acestea după sau în timpul întrebuinţării se
aşază încet.
Discuţiile se vor purta cu vocea scăzută, liniştit, fără să
se gesticuleze, evitînd comentarea evenimentelor neplăcute de peste
i.

Bucătăria, vasele şi uneltele strict necesare pentru prepararea bucatelor si intretinerea lor

Bucătăria, vasele şi uneltele strict necesare pentru prepararea bucatelor si întreţinerea lor. Pentru buna gospodină

întreţinerea bucătăriei trebuie să constituie o problemă de
prim ordin. În bucătărie trebuie să domnească curăţenia şi
ordinea desăvîrşită.
Pentru pregătirea bucatelor se întrebuinţează diferite vase
şi unelte, dintre care cele strict necesare sunt următoarele:
cratiţe, oale, tigăi (diferite mărimi), castroane, funduri de
lemn, linguri de lemn, bătător de carne, făcăleţ, planşetă
pentru aluat, bătător de ou, piuliţă, răzătoare, maşină de
tocat carne, capace, lingură de spumă.
Este foarte bine ca după întrebuinţare aceste vase să nu
fie îngrămădite şi lăsatesă aştepte pentru a fi spălate împreună
cu tacîmurile, farfuriile, paharele etc. care s-au folosit
la masă. Se vor spăla, şterge şi aşeza la locul lor, în
timpul lucrului, treptat, de îndată ce nu mai este nevoie de
vasul sau unealta respectivă. Vasele se spală cu apă fierbinte
şi puţină sodă, se freacă cu praf şi cînd este cazul cu sîrmă,
se clătesc cu apă curată. Procedînd astfel se evită dezordinea

în bucătărie şi o dată terminată pregătirea mesei, nu mai

rămîne nimic murdar. După ce s-a servit masa nu rămîn de
spălat decît farfuriile, vasele în care s-a servit mîncarea,
tacîmurile şi paharele. Ele se spală cu apă fierbinte şi sodă,
se clătesc cu apă curată şi se şterg.
Masa din bucătărie pe care s-a lucrat se spală cu apă
fierbinte şi sodă, se freacă cu sîrmă sau cu peria, se clăteşte
cu apă curată şi se şterge bine cu un ştergar uscat. Nu trebuie
să se facă economie la apă caldă.
După terminare gătitului, maşina de gătit se curăţă şi se şterge
bine. Podeaua se mătură sau se spală dacă este nevoie. Spălătorul
de vase se spală cu apă caldă şi săpun. Chiuveta
trebuie bine spălată şi frecată cu praf (tix, calcil etc.) Gunoiul
care se strînge în timpul gătitului se scoate afară.
Nu este bine ca vasele şi tacîmurile să rămînă nespălate
de pe o zi pe alta. A doua zi, resturile de sos şi grăsime
sunt uscate, se spală mult mai greu, bucătăria prinde miros
neplăcut, vara se adună muştele şi în scurt timp vor apărea
gîndaci. Aceştia se înmulţesc foarte repede şi stîrpirea lor
nu este tocmai uşoară.
În timpul preparării bucatelor, gospodina trebuie să poarte
un halat alb, curat sau cel puţin un şort curat, iar în cap să
poarte o bonetă sau să fie legată cu o băsmăluţă. Astfel
se evită căderea vreunui fir de păr în mîncare şi în acelaşi
timp nici părul nu prinde miros de mîncare.
Gospodina trebuie să-şi spele mîinile foarte des în timpul
preparării bucatelor. După curăţirea zarzavaturilor şi fructelor
se va spăla cu apă caldă, săpun şi piatră ponce, de
asemenea înainte şi după pregătirea aluaturilor, înainte şi
după spălarea, tăierea şi aranjarea cărnii pentru mîncările
ce doreşte să le prepare etc. Este igienic şi în acelaşi timp
contribuie la păstrarea mîinilor mai frumoase şi mai curate.
Trebuie să se ştie ce rol important are curăţenia în bucătărie,
pentru că în mare parte temelia sănătăţii familiei se
pune aici