Cum trebuie servite şi prezentate bucatele

Nu este suficient ca o mîncare să fie curat şi gustos preparată.

Ea trebuie servită şi prezentată cît mai frumos.
Niciodată nu se va aduce la masă mîncarea în cratiţe sau
în oale. Supele şi ciorbele se pun în castroane, iar mîncările
şi fripturile, în farfurii întinse, platouri etc.
Masa pe care se mănîncă trebuie să fie acoperită cu o faţă
de masă albă sau chiar colorată, însă întotdeauna perfect
curată. Este foarte plăcut să vedem în mijlocul mesei un
vas, cît de mic, cu flori.
Pentru fiecare persoană trebuie aşezate atîtea farfurii,
cîte feluri de mîncare servim. Este neplăcut să mănînci mai multe
feluri de mîncare din aceeaşi farfurie. Fiecare persoană trebuie să aibă
aşezate în stînga furculiţa, în dreapta lingura şi cuţitul, înaintea
farfuriilor linguriţa de desert şi paharul. Nu trebuie să lipsească
şerveţelul de pînză sau de hîrtie. Ele se aşază pe farfurii.
Solniţa cu sare va fi controlată la fiecare masă, să fie plină şi
netezită.
La masă trebuie să se mai pună o cană cu apă proaspătă, un coşuleţ
cu pîine tăiată felii nu prea groase şi 2–3 linguri pentru servit.
Înainte de a servi masa, gospodina trebuie să controleze
dacă nu lipseşte nimic din cele necesare, căci este foarte
neplăcut să se ridice în timpul mesei pentru a le aduce.
După cum s-a mai spus, servirea mîncărilor în cratiţe este
nepermisă. Fripturile, rînduite în bucăţi se aşază pe farfurii
întinse şi se garnisesc cu puţină salată verde, sfeclă fiartă
şi tăiată frumos, rotogoale de ou răscopt; dacă avem aspic,
se taie în bucăţele pătrate sau lunguieţe etc.
Dacă la friptură se servesc cartofi prăjiţi, pire sau o garnitură
de legume, se aşază în mijlocul farfuriei bucăţile de
friptură şi de jur împrejur cartofii sau legumele, garnisind
din loc în loc cu puţină salată verde, sfeclă, castraveciori
acri tăiaţi frumos, felioare sau floricele din ridichi de lună
etc. Totdeauna se va găsi la îndemînă ceva colorat care să
dea un aspect frumos şi atrăgător.
Pieptul de curcan se serveşte tăiat felii subţiri, rînduite
pe farfurie şi garnisite cu aspic tăiat, mere coapte etc.
Salata de boeuf se garniseşte cu mazăre verde, pătrunjel
verde, felii de castraveciori acri, gogoşari tăiaţi, măsline,
morcov fiert. Se pot face diferite ornamentaţii.
Răciturile de pasăre şi peşte se garnisesc cu felii de
lămîie.
Farfuria cu răcituri de porc se garniseşte cu castraveciori
acri, gogoşari în oţet sau hrean ras.
Peştele se garniseşte cu felii de lămîie, pătrunjel verde şi
măsline.
Diferite paste (icre bătute, unturi, pateuri etc.) se aşază
pe farfurii sau pe platouri, întinse uniform şi netezite frumos
cu cuţitul. Se fac apoi diferite desene cu ajutorul furculiţei,
cuţitului sau al lingurii. De jur împrejur se pune o
garnitură potrivită pastei: ou, măsline, aspic, salată verde,
ridichi, castraveciori, gogoşari etc.
Ardeii, roşiile, dovleceii şi cartofii umpluţi, după ce se
aşază pe farfurie întinsă, se presară cu puţin mărar şi pătrunjel
verde tocat fin.
Sarmalele cu varză se rînduiesc în mijlocul farfuriei, iar
de jur împrejurul lor se pune varza tocată care a fiert o
dată cu sărmăluţele. Se garnisesc cu felii de roşii.
Torturile se glasează şi se garnisesc cu fructe zaharate,
fructe din dulceaţă scurse bine de sirop, nuci, migdale, alune
pralinate, frişcă etc. Fructele se pot tăia în diferite forme
din care se fac petale de flori şi frunzişoare. Ca să obţinem
felii frumoase de tort, facem o tăietură cu ajutorul unui
pahar în mijlocul tortului, apăsînd bine ca să se taie pînă
la fund. Apoi cu un cuţit bine ascuţit tăiem feliile. Se servesc
cu lopăţica de tort.
Checul se taie în felii de grosimea unui deget şi se aşază
în lungul unui platou, punînd feliile una peste alta, în formă de scară.
Prăjiturile se rînduiesc frumos una lîngă alta pe farfurii.
La o masă aranjată cu puţină atenţie şi cu mîncări garnisite
aspectuos, pofta de mîncare creşte.
La masă se stă drept fără a avea totuşi o atitudine înţepenită
pe scaunul nu prea depărtat de masă. Braţele trebuie
să fie cît mai apropiate de corp, iar mîinile să rămînă liniştite
de o parte şi de alta a farfuriei. Sînt nepermise frămîntarea
cocoloaşelor de pîine, jocul cu tacîmul sau cu şervetul.
Niciodată coatele nu trebuie sprijinite sau întinse pe masă,
iar mîinile aşezate pe genunchi sau în buzunare. Se mănîncă
nici prea repede, nici prea încet şi se mestecă totdeauna cu
gura închisă.
Lingura se ţine în mîna dreaptă, supa sau ciorba se mănîncă
fără a sorbi zgomotos şi fără a umple lingura. Farfuria
nu se apleacă pentru a lua şi ultimul strop de pe fundul
ei. După terminare lingura se aşază în farfurie cu partea
convexă în jos.
Furculiţa se ţine cu mîna dreaptă atunci cînd felurile
servite nu necesită să fie tăiate, în caz contrar se ţine în
mîna stîngă, iar cuţitul în mîna dreaptă.
Bucăţile de carne din mîncări, friptura, şniţelul se taie
fixîndu-le cu furculiţa şi tăind cu cuţitul cîte o bucăţică pe
măsură ce mîncăm. Nu se încarcă furculiţa cu prea multă
mîncare.
Pîrjoalele, rulada de carne, sarmalele, ardeii umpluţi, salata
verde, peştele (atunci cînd nu există tacîm special), legumele
fierte se mănîncă numai cu furculiţa, dacă bucăţile
sînt mari se taie cu muchia furculiţei.
Icrele de peşte, salata de vinete, pateul de ficat nu se
aşază cu furculiţa pe bucăţile de pîine ci se mănîncă luîndu-
le cu vîrful furculiţei.
În general nimic nu se pune cu furculiţa pe pîine iar cuţitul
nu se foloseşte niciodată pentru a-l duce la gură. Brînza
se taie cu cuţitul şi se aşază pe o bucăţică de pîine.
Carnea de pe os (inclusiv cea de pasăre) se desprinde
numai cu ajutorul furculiţei şi al cuţitului; niciodată nu
se pune mîna pe os.
Prăjiturile, plăcintele, gogoşile şi fructele tari se mănîncă
cu cuţitul şi furculiţa de desert, cremele, şarlotele, tortele
cu linguriţa.
Pîinea se rupe cu mîna bucăţică cu bucăţică, nu se muşcă
niciodată din felie (este admis numai în cazul tartinelor), nu
se pun niciodată bucăţele de pîine în ceai, cafea cu lapte,
supă sau direct cu mîna în sosul de mîncare, în cazul din
urmă numai înfigînd-o în furculiţă.
Apa se bea cu sorbituri mici, niciodată dintr-odată pînă
la fund lăsînd capul pe spate şi niciodată cu gura plină.
Ceaiul sau cafeaua cu lapte nu se amestecă zgomotos cu
linguriţa. Zahărul se pune cu linguriţa sau cu cleştele (bucăţile
de zahăr nu se iau niciodată cu mîna). Cînd zahărul
este topit se scoate linguriţa din ceaşcă sau pahar şi se depune
încet pe farfurioară.
În timpul mesei nu trebuie să se audă zgomot de tacîmuri
sau farfurii, acestea după sau în timpul întrebuinţării se
aşază încet.
Discuţiile se vor purta cu vocea scăzută, liniştit, fără să
se gesticuleze, evitînd comentarea evenimentelor neplăcute de peste
i.