Informati utile pentru acumularea de proteine, glucide, lipide,in corp.

 

În alcătuirea unui regim alimentar complet trebuie avut în

vedere că toate principiile alimentare (protide, glucide, lipide,

vitamine, săruri minerale) sînt răspîndite în proporţii variate

în diferite alimente naturală de origine animală sau vegetală,

predominînd fie substanţele energetice, fie cele plastice.

Desigur că nu trebuie neglijat nici faptul că un regim alimentar

trebuie adaptat particularităţilor organismului, în

funcţie de felul muncii, de sex, de vîrstă, climat şi anotimp.

Proteinele sînt principii nutritive care fac parte din grupa

alimentelor energetice, fiind elemente de bază ale substanţei

vii. Nu se poate concepe metabolism fără participarea lor

deoarece se găsesc în cea mai mare proporţie în protoplasma

şi nucleul celulei vii.

Se găsesc în alimentele din regnul animal (carne, peşte,

ouă, lapte şi produse lactate), cum şi în alimentele din regnul

vegetal (legume uscate, paste făinoase etc.).

Pentru cerinţele alimentare normale ale omulu sănătos în

greutate de 70 de kg care efectuează o muncă moderată cu un

necesar de aproximativ 3000 calorii, este nevoie de o cantitate

minimă de 70-80 g proteine pe zi.

Necesarul minim de proteine este în funcţie de modul

de preparare al alimentelor (crude sau gătite), de proporţiile

în care sînt amestecate cu grăsimi şi zaharuri, de concentrarea

şi calitatea lor.

Un aport exagerat de proteine produce pe baza acţiunii

dinamice o creştere a producţiei de căldură, excesul fiind

utilizat în cea mai mare măsură în scop energetic şi în cea

mai mică măsură reţinut în organism ca proteine de rezervă.

Hidraţii de carbon sau zaharurile sînt cei mai importanţi

factori energetici răspîndiţi mai ales în regnul vegetal, care

furnizează organismului circa 70% din energia necesară

corpului uman.

Adultul trebuie să primească zilnic circa 400 g zaharuri,

respectiv 75% din materia uscată a alimentelor.

În regnul vegetal, zaharurile se găsesc sub formă de

celuloză şi amidon (boabele cerealelor conţin amidon, tuberculi

de cartofi etc.). Se mai găsesc în fructe (mere, pere,

struguri etc.) şi în legume (morcovi, sfeclă, dovlecei etc.).

În regnul animal se găsesc în organe şi ţesuturi sub

formă de glicogen, iar sub formă de glucoză în sînge şi

organe. Ficatul şi inima sînt organele cele mai bogate în

glicogen.

Lipidele sau grăsimile sînt principii nutritive necesare organismului

prin aportul lor de acizi graşi indispensabili raţiei

alimentare prin rolul lor fundamental energetic.

Cantitatea necesară de grăsime pentru o raţie normală este

aproximativ 70-140 g pe zi, aproape 15-20% din aportul

zilnic de calorii.

Grăsimile sînt de obicei de provenienţă animală: untul,

frişca, smîntîna, seul, slănina, untura. Mai sînt folosite şi

grăsimi din regnul vegetal: uleiul de floarea soarelui, ulei

de rapiţă, de nucă, de măsline.

Vitaminele sînt compuşi organici indispensabili organismului

a căror prezenţă în cantităţi minime este absolut

necesară. Lipsa lor în alimentaţie produce tulburări caracteristice,

tulburări numite avitaminoze. Participă la reglarea

proceselor vitale ale organismelor vegetale intrînd în constituţia

lor.

Vitaminele se împart în două mari categorii, după gradul

lor de solubilitate (hidrosolubile – solubile în apă şi liposolubile –

solubile în grăsimi).

Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte : grupa

vitaminei B, vitamina C şi vitamina P.

Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte : vitamina

A, D, E şi K.

Vitaminele liposolubile. Vitamina A sau antixeroftalmică

nu este resorbită decît în prezenţa grăsimilor. În tulburări de

resorbţie ale grăsimilor pot apărea semne de avitaminoză A.

Sursele principale de vitamina A în alimentaţie sînt untura

de peşte şi ficatul. Se mai găseşte în alimente de origine

animală, în lapte, unt, gălbenuş de ou etc. În regnul vegetal

vitamina A este prezentă sub formă de provitamină

(presubstanţă) în morcovi, mazăre, cartofi, spanac, roşii etc.

Atît vitamina A cît şi provitamina ei nu se alterează prin

fierbere, prin prepararea alimentelor sau prin afumatul peştelui.

Prin conservarea alimentelor nu se aduce nici o modificare

conţinutului de vitamină A.

Necesitatea zilnică de vitamină A este de 4000 U.I. Absenţa

din alimentaţie a vitaminei A produce la adult leziuni de

piele, tulburări de vedere sau digestive.

Vitamina D sau antirahitică. Prima vitamină cunoscută

din grupul vitaminei D a fost vitamina D2 (calciferolul)

obţinută prin iradierea cu raze ultraviolete a provitaminei

sale – ergosterolul.

Vitamina C sau vitamina antiscorbutică participă la procesele

de oxido-reducere ale organismului. Dintre acţiunile

sale cele mai importante sînt : acţiunea antihemoragică,

antiinfecţioasă şi antitoxică.

Se găseşte în ficat, inimă muşchi, legume, zarzavaturi,

fructe, citrice. Prin fierbere prelungită, se pierde aproape

în întregime cantitatea de vitamină C.

Necesarul zilnic de vitamină C este de 50-100 mg. Lipsa

ei din alimentaţie produce tulburări manifestate prin oboseală,

lipsa de rezistenţă la infecţii, carii dentare, hemoragii,

dureri în gambe etc.

Substanţele minerale sînt absolut necesare organismului

pentru menţinerea funcţiilor vitale. Lipsa lor, ca şi a vitaminelor,

produce diferite tulburări de nutriţie şi creşteri

metabolice.

Organismul conţine aproximativ 5 kg substanţe minerale,

cantitate care poate varia cu vîrsta individului.

Substanţele minerale îndeplinesc două roluri principale:

rolul plastic structural, prin care se înţelege formarea noilor

celule necesare organismului, şi rolul regulator capabil

de a menţine echilibrul acido-bazic şi presiunea osmotică.

Calciul şi fosforul din ţesutul osos, clorul şi sodiul din

umori (sînge şi limfă), fierul din hemoglobina globulelor

roşii, potasiul din muşchi şi magneziul din elementele sistemului

nervos sînt substanţe minerale indispensabile organismului.

Raţia medie de calciu pe zi este de 1 g, cantitate absolut

necesară bunei dezvoltări a sistemului osos, a dentiţiei şi a

menţinerii unei calcemii normale în sînge.

Sursele cele mai bogate în calciu le formează laptele şi derivatele

lui (iaurt, smîntînă, frişcă, brînză), gălbenuşul de ou, legumele uscate,

fructele şi pîinea neagră.

Absenţa prelungită a calciului din alimentaţie produce

tulburări în osificare şi dentiţie la copii în special, tulburări

neuromusculare şi de digestie la adult.

Fosforul, element indispensabil vieţii, are rol principal în

diviziunea şi multiplicarea celulară, în calcifierea scheletului

şi în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Raţia zilnică de fosfor este de 1,5-2,5 g, cantitate care

poate fi obţinută printr-o alimentaţie bogată în lapte sau

derivatele lui, carne, legume uscate, zarzavaturi, ouă.

Diminuarea fosforului în organism, printr-o alimentaţie

neechilibrată, atrage după sine decalcifierea oaselor şi a dinţilor,

tulburări nervoase şi digestive.

Clorul se găseşte în organism mai mult sub formă de

cloruri de sodiu, în sînge, în lichidul cefalo-rahidian, piele,

rinichi etc., în cantitate de aproximativ 120 g. Joacă un rol

principal în reglarea presiunii osmotice şi în metabolismul

apei.

Cantitatea necesară de clor este de 6-7,20 g în 24 de ore

care poate fi procurată din alimentele de origine animală,

lapte etc.

Un regim declorurat prelungit fără indicaţii majore poate

produce tulburări digestive, lipsa poftei de mîncare, astenie,

scăderea tensiunii arteriale etc.

Sodiul se găseşte în plasma sanguină, limfă, suc gastric,

lichid cefalo-rahidian etc.

În organism îndeplineşte funcţia de regulator al echilibrului

acido-bazic şi presiunii osmotice. Necesarul zilnic de

sodiu este de 4-6 g, cantitate care este obţinută printr-o

alimentaţie normală în care să fie cuprinsă şi clorura de

sodiu (sarea de bucătărie).

Fierul se găseşte în organism în globulele roşii, sub formă

de hemoglobină, iar în splină, ficat şi măduvă sub formă

de depozit. Joacă un rol principal în procesele de oxidare

şi respiraţie celulară.

În alimentaţie se găseşte atît în regnul vegetal (zarzavaturi,

legume uscate, fructe uscate, cereale), cît şi în regnul

animal mai ales în organe cum ar fi: splina, ficatul, rinichiul

etc.

Fierul este necesar organismului în cantitate de 10-12 mg

pe zi. Alimentaţia care nu poate oferi organismului această

cantitate se reflectă asupra stării generale prin apariţia

anemiilor grave, tulburări digestive, scăderea rezistenţei la

infecţii etc.

Potasiul se găseşte sub formă de cloruri, bicarbonaţi şi

fosfaţi în muşchi, globule roşii şi în plasma sanguină. În

organism el menţine echilibrul acido-bazic, reglează activitatea

muşchiului inimii şi a sistemului nervos. Nevoia zilnică

de potasiu este de 2-3 g, cantitate ce se poate procura

printr-o alimentaţie variată în care să fie incluse carnea

sau peştele, laptele, legumele şi fructele.

Magneziul se găseşte în toate celulele organismului, în

muşchi şi în oase. Prezenţa lui contribuie la micşorarea

excitabilităţii nervoase şi ajută la menţinerea concentraţiei

normale de calciu în oase.

Se găseşte în alimentele din regnul animal, în special în

organe (ficat, rinichi, splină) şi mai puţin în alimentele din

regnul vegetal.

După principala funcţie pe care o îndeplineşte asupra

celulei nervoase, alimentaţia săracă în magneziu va provoca

tulburări ale sistemului nervos.

Din enumerarea succintă a principalelor substanţe

minerale reiese clar că un regim alimentar echilibrat compus

din alimente din regnul animal cît şi din regnul vegetal,

organismul uman găseşte suficiente substanţe minerale

care să-i asigure creşterea, dezvoltarea normală şi funcţiile

vitale.

Pe lîngă vitamine şi substanţe minerale, un rol important

în dezvoltarea funcţiilor vitale ale organimului îl are şi apa,

suportul principal al tuturor schimburilor celulare, fiind

transportorul tuturor elementelor nutritive. Apa este introdusă

în organism fie prin alimente, fie ca atare, eliminarea

ei făcîndu-se prin evaporare la nivelul glandelor sudoripare

sau al plămînului, sau prin urină. În 24 de ore cantitatea necesară

de apă este de 1000-1500 cm3.